
‘Ntoniu Saccaru e la bannera
russa
Li tiempi di quannu la
fami rignava
nun
c’era travagliu, lu pani mancava,
carusi
chiangivanu, vudeddra ‘nturciuniati,
li
patri ‘mputenti comu cani vastuniati.
A guerra finuta di spranza
si campava,
bannera
russa avanti a Portella si cantava,
un
piezzu di turrenu a furmientu curtivatu
vastava
a lu viddranu pi sentisi biatu.
‘Ntoniu era picciuettu,
avia già cuscenza,
basta
cu li Baruna suggizioni rivirenza,
tanti
li compagni, insiemi si po’ luttari,
munnu
troppu ngiustu ora avi a cangiari.
Li terri abbannunati
chiangivanu di raggia,
arriva
lu comunismu, la genti s’incuraggia,
la
liggi Gullu è fatta, accunsenti la spartizioni,
allura
“avanti populu”, cumincia l’occupazioni.
Si scinni di Brualinu, di
li cugna, di la vaneddra,
davanti
c’è la bannera, taliati quantu è beddra,
migliaia li cumpagni ca marcianu arricriati,
li
primi cuerpi arrivano, tri cadinu ammazzati.
Pinsavanu di aviri
raggiuntu l’uguaglianza
e
ognunu la so terra pi inchisi la panza,
truvarunu la mafia, li sbirri, li patruna,
inchieru sì la panza, di chiummu e pallittuna.
La lotta sarà dura, ma nun
ni fa scantari,
la
Cammara del Lavoru, iddra ni po’ aiutari.
‘Ntoniu
è picciuttieddru e sapi chiddru ca fa
e doppu
sissant’anni è sempri ancora ccà.
Salvatore Treppiedi
|